Scufita Rosie si certificatul energetic

Bunicuta statea intr-o casuta de lemn, in mijlocul padurii. O avea de la parintii ei, care o mostenisera de la parintii lor si tot asa. Casuta era mica, potrivita pentru o bunicuta la fel de mica, insa plina de voiosie.

Era o dimineata de noiembrie cand Scufita Rosie s-a imbrobodit si a plecat pana la bunicuta sa ii duca de-ale gurii. Se stie doar, “cine se scoala de dimineata, departe ajunge“. In cosulet mama ei ii pusese bine cateva bunataturi, care lasau in urma un miros nemaipomenit.

casuta-super-blog-theodora-istrati
Sursa foto: https://unsplash.com/photos/FKJgBUDoVC0

Asa ca, Scufita Rosie a purces la drum catre bunicuta. A pornit-o printre brazi, urmand un drum de ea cunoscut, insa ceva i-a atras privirea si a inceput sa se departeze. Si cum “cel ce pierde drumul, e bucuros si de carare“, atunci cand a dat de un nou drum nu si-a pus intrebari daca e cel corect si a mers tot inainte. Totusi, stia ea bine sa nu se piarda cu firea. Cu lupul nu mai era risc sa se incurce, pentru ca-i venise de hac.

Numai ca intre timp a inceput sa ninga. Scufita Rosie chiar simtea cum o cuprinde frigul, parca venea dupa ea. Un vifor rece incepea sa freamate padurea, parca adulmecand mireasma lasata de cosuletul cu merinde. Scufita Rosie a marit pasul pentru ajunge la bunicuta, insa furturna de zapada o prindea din urma. Si cum fuga e rusinoasa, dar e sanatoasa, Scufita a inceput sa alerge pentru a scapa de o eventuala raceala crunta. Casuta bunicii se contura, deci Scufita urma sa ajunga in curand la cald si bine.

Lasa ca am eu ac de cojocul viforului“, s-a imbarbatat Scufita Rosie.

In doi timp si trei miscari era la usa casutei bunicii si intra triumfatoare ca va fi la caldura. Surpriza, in casuta era cam frig, iar bunicuta, invelita in trei cojoace era tare bolnava.

“Saru-mana, bunicuto! Scufita Rosie sunt!” a salutat-o respectuos pe bunicuta.

Bunicuta a intre-deschis ochii obosita.

“Vai, scumpa bunicii, ce bine ca ai venit. Iaca nu mai pot!”

“Vai bunicuto, dar ce nas mare ai. Dar ce ai patit!?”, s-a uitat Scufita Rosie ingrijorata.

“Iaca am racit! Nu reusesc defel sa incalzesc casa asta, mi-a ajuns cutitul la os”, i-a raspuns amarata bunicuta.

“Vai bunico, dar matale ai facut un audit energetic casei? Doar stii ca este necesar!”, a facut-o Scufita Rosie cu ou si cu otet pe bunicuta.

“Dar cand sa fac, mai Scufita Rosie. Nici nu stiu ce inseamna asta, sunt prea batrana!”

“Bunico, bunul gospodar isi face vara sanie, iar iarna car. Trebuia facut din vara, dar lasa, mai bine mai tarziu decat niciodata.” i-a raspuns Scufita Rosie. “Cred ca stiu o firma care te poate ajuta cu un certificat energetic in maxim 24 de ore.”

“Vai de mine, dar casa asta o am cadou de la parintii mei, calul de dar nu se cauta in dinti.”, raspunse bunicuta neincrezatoare.

“Bunicuto, chiar vrei sa fii bolnava toata iarna. Mai bine vine un auditor energetic si evalueaza casuta, apoi impreuna cu padurarul aducem niste reparatii ca la iarna sa fie cald si bine.”, a contracarat Scufita Rosie. “Mai bine mai tarziu, decat niciodata!

Si uite-asa, bunicuta a ascultat-o pe Scufita Rosie si s-a bucurat de o casuta calduroasa clasa energetica A.

Si-am incalecat pe-o sa,

Si v-am spus povestea asa!

 

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2018.

Text inspirat de Scufita Rosie de Charles Perrault.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s